Dosar Internet

Dosar Internet,
în revista BYTE, July 1996, pg.68-73

Aştept ziua când fiecare, nu doar cercetătorul,
va descoperi cu bucurie beneficiul comunicaţiei în reţea,
beneficiul comunităţii globale.”

Adaptare după Mitch Kapor, co-fondator al EFF <15>.
Cyberspace, spaţiul comunicaţiilor prin reţeaua de calculatoare include o comunitate formată din
oameni aşezaţi în faţa monitoarelor, eliberaţi de limitările fizice şi adesea şi de complexe. Aceştia
dezvoltă noi colectivităţi – bazate mai ales pe comunitatea de interese şi de preocupări şi nu pe
considerente geografice; în care contează ce spui, ce simţi şi ce gândeşti – nu cum arăţi sau cum
pronunţi şi ce vârstă ai…
Bătrânii acestor comunităţi sunt acei oameni de ştiinţă care au introdus calculatoarele moderne
acum 20-30 de ani şi sunt acum profesori. Cercetătorii s-au considerat întotdeauna o comunitate
internaţională, în care ideile contează mai mult decât naţionalitatea. Nu trebuie să ne surprindă că
tocmai cercetătorii au fost primii care au adoptat mediul electronic ca principal mijloc de
communicaţie. Nu întâmplător WWW a fost elaborat la CERN pentru a permite un schimb rapid de
informaţii şi măsurători în studiul particulelor elementare. Nu întâmplător şi la noi, primele
colective ce s-au zbătut şi au obţinut, după 1989, accesul la Internet au fost cele din Institutul de
Fizică Atomică şi din Facultatea de Calculatoare a Politehnicii Bucureşti.
De mai multă vreme se tot discută, se analizează şi se estimează, cu îngrijorare, modul exploziv în
care creşte reţeaua de calculatoare (MATRIX). Reţeaua în forma sa actuală nu ar fi putut exista fără
efortul sutelor de entuziaşti voluntari. Dar cum se dezvoltă, cum evoluează comunitatea
utilizatorilor în cadrul reţelei? Desigur prin multiplele forme de comunicaţie.
Exemplul cel mai cunoscut între aceste forme de comunicaţie este poşta electronică – electronic
mail, prescurtat e-mail, dar există şi multe altele: liste de distribuţie, grupuri de dialog
(newsgroups), biblioteci de programe şi documentaţie, etc. acestea ca primă generaţie a noilor
forme de informaţii şi medii de comunicaţie. Comunicaţia digitală, în reţeaua de calculatoare, prin
concepţie şi prin performanţele tehnologice la care s-a ajuns, diferă mult de alte forme – medii de
informare de până acum: televiziune, radio, presă scrisă. Comunicaţia digitală fiind mai interactivă,
mai participativă, mai egalitară, mai descentralizată, şi mai puţin ierarhică.
Intr-o dezbatere electronică vârsta, poziţia socială sau tonul vocii dispar, ramânând doar capacitatea
de a formula în scris (la tastatură) ideile, capacitatea de a urmări şi înţelege alte opinii.
Relaţiile sociale ce se dezvoltă în acest mediu de comunicaţie păstrează aceste caracteristici.
Reţelele de calculatoare încurajează participarea activă a indivizilor, comparativ cu pasivitatea
indusă, cu ‘narcoza televiziunii’.
In relaţia cu presa scrisă, ca şi cu audio-vizualul (mass media), marea majoritate a participanţilor au
rolul unor receptori pasivi (consumatori) de informaţii. In comunicaţia digitală, participanţii au rolul
de creatori activi de informaţii în aceeaşi măsură în care sunt şi receptori. Acest tip de simetrie nu se
regăseşte decât în comunicaţia telefonică. Dar, în timp ce telefonul este, aproape integral, un mediu
de comunicaţie privată unu-la-unu, aplicaţiile reţelei de calculatoare precum poşta electronică cu
listele de distribuţie, conferinţele şi grupurile de dezbatere, buletinele electronice, au rolul unor
seminarii sau workshop-uri de lungă durată, rolul comunicaţiei grup – la grup. Noile forumuri din cadrul reţelei au o importanţă recunoscută deja, bucurându-se de o largă participare şi reducând ierarhia şi birocraţia organizaţiilor. Pentru că fiecare utilizator al reţelei are, cel puţin teoretic, acces la oricare altul şi şanse egale de a fi ascultat, Astfel unele companii din
S.U.A., precum Microsoft şi Borland, folosesc intens acest avantaj: Chiar şi directorii generali, Bill
Gates şi Philippe Kahn sunt accesibili prin e-mail pentru fiecare angajat. Vocea fiecărui salariat
contează astfel mai mult şi tot mai mulţi participă direct sau indirect la procesul decizional.
La unele institute comunicaţia prin e-mail a devenit atât de extinsă, fiecare cercetător având o
adresă şi un terminal la care recepţionează mesajele, atât cele din Internet cât şi cele locale privind
seminarii, anunţuri administrative, apeluri, ultimele achiziţii ale bibliotecii, etc. Este ca şi cum, am
nota unul în agenda de lucru a celuilalt, indiferent de programul de lucru, fără deplasări şi aşteptări.
Câtă vreme fiecare îşi parcurge zilnic mesajele primite şi poate răspunde prompt, comunicarea are o
eficienţă mai bună decât tradiţionalele puncte de afişaj sau staţiile radio şi chiar decât apelurile
telefonice. Prin e-mail se pot fixa întîlniri şi audienţe.
Tot prin e-mail, în şcoli pot fi transmise întrebări, idei sau sugestii, teste sau sondaje, adresate unor
grupuri largi de persoane (elevi sau profesori), se pot da interviuri sau chiar examene, pot fi
solicitate şi expediate automat documente, programe sau alte materiale, după cum se pot construi
automat liste de abonaţi sau de susţinători.
Prin reţea se difuzează rapoarte şi buletine interne, buletine de ştiri şi apeluri, se actualizează fişe
bibliografice şi baze de date, se scriu şi se difuzează documentaţii şi cărţi, se pot prelua/transfera şi
chiar testa programe pe calculatoare aflate la mii de kilometri depărtare.
Dispar astfel multe probleme de handicap motor, se economisesc costurile a numeroase deplasări, se
poate lucra sau învăţa în ambientul familiar de acasă, se pot obţine răspunsuri şi informaţii din cele
mai depărtate colţuri ale globului. Si nu doar texte ci şi grafice, imagini şi sunete-melodii. Pot fi
realizate planuri de vacanţă şi se pot învăţa şi exersa cunoştinţele de limbi străine. Pot fi găsiţi
prieteni sau parteneri de divertisment, indiferent de distanţa fizică la care se află.
Prin reţea s-a ajuns în ultimul timp să se ofere servicii şi să se perfecteze angajamente, solicitând
burse sau posturi, chiar să se facă tranzacţii comerciale. Comunicând şi coordonatele cărţii de credit
şi acceptul de plată se pot face cumpărături rapide.
Toate acestea înseamnă că nu doar corespondenţa uzuală, ce folosea până acum poşta normală,
poate fi transmisă prin e-mail, dar reţeaua ajunge să fie o alternativă a serviciilor de
informare/documentare, a serviciilor publice de ştiri, mică publicitate, rezervări de bilete, etc.
Cu aceste caracteristici reţelele de calculatoare deţin un potenţial imens de îmbunătăţire a vieţii
culturale, sociale şi politice şi de promovare a valorilor democratice în general.
Internet este o reţea deschisă de reţele de calculatoare, nu doar o singură reţea ci un ansamblu de
reţele interconectate care operează pe baza multiplelor implementări a protocoalelor şi standardelor
acceptate. Una din caracteristicile importante este aceea că noi utilizatori, noi sisteme şi noi reţele
se pot conecta oricând, reţeaua este deschisă tuturor.
Deschiderea Internet-ului (în toate sensurile) reflectă sensibilitatea şi profesionalismul arhitecţilor
săi. Pentru că a fost creat şi s-a dezvoltat în lumea cercetării şi a instruirii universitare. Desigur că
generaţiile viitoare vor fi recunoscătoare acestei comunităţi pentru cooperarea la construirea acestui
tip de sistem deschis. In ce ne priveşte, intrarea în reţea – accesul la Internet, înseamnă dorinţa de a
reduce handicapul izolării şi speranţa de a ajuta utilizatorul să descopere lumea fascinantă a
informaţiei, să închege noi prietenii şi să trăiască experienţe de neuitat.
Cu toate acestea, completa descentralizare a Internet ridică probleme. Cum poate fi asigurată
conectivitatea în faţa unei extinderi continue. Dacă apar defecţiuni ? Acestea se rezolvă pe măsură
ce apar. Tocmai complexitatea şi descentralizarea sunt acum o garanţie a stabilităţii: se pot defecta
calculatoare sau chiar reţele importante ce compun Internet, dar este imposibil să se întrerupă
comunicaţia. Comunicaţia în reţea poate fi baza unei forme noi a discursului politic, în care cetăţenii să-şi
formeze şi să-şi exprime vederile proprii asupra importantelor probleme publice ale zilei. Există
chiar mai multe viziuni asupra unei ‘democraţii electronice’. Multe lansate în literatura SF.
Ideea unei acţiuni numită „electronic town meeting” a fost lansată (sau cel puţin prima sa punere în
practică) cu succes considerabil în 1992 în campania prezidenţială a lui ROSS PEROT.
Ideea originală a lui Perot, de acum 20 de ani, era că telespectatorii urmărind disputa televizată să
opteze (pe cartele perforate) şi să transmită – prin calculator opţiunea lor pentru a fi prelucrată în
forma unui sondaj. Acum asta se face, în S.U.A., sunând la telefoane specializate (800), unde apelul
nu este taxat.
In atmosfera actuală de nemulţumire, alienare şi cinism, orice element ce poate promova implicarea
civică este important. Oamenii sunt sătui de politicianism în general şi asta face tot mai dificilă
orice campanie electorală. Succesul lui Perot a fost exact cel al ‘outsider’-ului. Iar Bill Clinton a fost
nevoit să preia şi să dezvolte câteva din promisiunile sale electorale, Al Gore detaliind proiectul
‘autostrăzii informaţionale’.
La noi, Internet-ul s-a făcut simţit în viaţa politică în vara anului trecut cu ocazia vizitei oficiale a
Preşedintelui Iliescu în S.U.A. Atunci multiplele atacuri şi proteste lansate în grupurile de discuţie
electronică a comunităţilor româneşti, în special pe ‘s.c.r.’ şi ‘romanians’, proteste trimise şi la Casa
Albă, au condus la intrarea preşedinţiei în Cyberspace, prin purtătorul de cuvânt Traian Chebeleu.
Ulterior, s-au făcut publice (relativ) şi câteva adrese e-mail şi coordonate Web (URL) ale
Guvernului şi Parlamentului<1>.
In diferitele dezbateri on-line se pot întâlni mulţi participanţi activi, nu neapărat experţii,
reprezentând fiecare punct de vedere, în discuţii deseori prelungite. Asta arată că, departe de a fi
alienaţi şi dezgustaţi de procesul politic, oamenii doresc să discute, să dialogheze şi să ia atitudine –
vor să facă ceva! Mass media nu permite asta. Dar aceste noi medii de comunicare sunt mai
deschise colectivităţilor şi desigur mult mai libere, anihilând distanţe de sute şi mii de mile. Puterea
deosebită a acestui mod de comunicaţie a putut fi observată în multe ocazii.
In August, 1991, în tot timpul puciului, administratorii reţelei Sovietice de calculatoare numită
Relcom au rămas online, relatând şi înregistrând, comentând evenimentele şi ştirile despre acţiunile
puciştilor şi ale lui Elţin, atât pentru ceilalţi utilizatori din Rusia cât şi pentru informarea Vestului.
Incepând din toamna lui 1995, intenţia declarată a Preşedintelui S.U.A. de a controla şi limita
pornografia şi alte manifestări imorale în mediile publice şi în Internet, finalizată sub numele CDA,
a stârnit un val important de dezbateri şi de proteste ale celor care au interpretat asta ca o formă de
cenzură şi de limitare a libertăţii de comunicare, a dreptului de acces liber la informaţie<2>. Chiar
şi presa din ţară a consacrat multe rânduri acestor dezbateri, adesea păstrând tradiţia de a demonstra
că prăjitura ce se oferă altora (de tentaţiile căreia noi am fost feriţi prin grija partidului unic) este de
fapt otrăvită. Ciudat este că nu am întâlnit încă nici o notiţă asupra modului în care respectivul
proiect de lege (CDA) a fost respins ca neconstituţional<3>. Textul complet privind această decizie
a Curţii de Apel poate fi parcurs la:
http://www.eff.org/
selectând poziţia „Full text of decision available.” Atenţie, este un document serios de cam 120
pagini (cca. 250Kocteţi). Trebuie adăugat că documentul de susţinere a CDA, de asemeni suficient
de amplu, include o prezentare foarte bună şi la zi a Internet.
Pentru a studia legile care au permis respingerea proiectului CDA, poate fi consultată pagina ACLU
‘the American Civil Liberties Union homepage’:
http://www.aclu.org/issues/cyber/trial.htm
Desigur că nu toată lumea este încântată de această decizie şi există părinţi care ar fi preferat sa-şi protejeze copiii de „obscenităţile” din reţea, despre care au auzit la televizor sau au citit în ziare.
Opinia Curţii de Apel în această chestiune sună astfel (conform TourBus, 17 iunie):
„Even if a broad search will, on occasion, retrieve unwanted materials, the user virtually always
receives some warning of its content, significantly reducing the element of surprise or ‘assault’
involved in broadcasting. Therefore, it is highly unlikely that a very young child will be randomly
‘surfing’ the Web and come across ‘indecent’ or ‘patently offensive’ material.”
Multe organizaţii non-profit de interes public şi grupuri speciale (cu interese comune) folosesc
buletine electronice puternice ca un mijloc de comunicaţie intern sau în cadrul activităţilor politice
sau culturale. Dar asta nu înseamnă perfect online. Calitatea discuţiilor este adesea destul de
scăzută; se ajunge de multe ori la trivilaităţi sau argumente persuasive, insinuări. Acestea sunt
categorisite prin eticheta „flaming,” atacuri personale, în locul unor discuţii de substanţă. Aceia care
au mai mult timp de pierdut caută să domine dezbaterea prin cantitatea mesajelor în dauna
conţinutului. Asta înseamnă Flaming. Chiar şi unele liste de dezbatere pe teme ştiinţifice au
degenerat, foarte adesea specialiştii ne având suficientă disponibilitate de a contracara avalanşele
celor lipsiţi de alte îndeletniciri (sau chiar de cunoştinţele minime necesare)<4>.
S-ar părea că nu este loc pentru discuţii serioase<5>. Excesul de informaţii constituie de asemeni o
problemă. Este pur şi simplu prea mult de citit. Sunt prea multe digresiuni, lipseşte organizarea.
Cum se poate asta corecta?
Există elemente de optimism în inovaţiile recente din producţia de soft, folosite pentru conectare –
pentru acces în Internet, şi chiar pentru procesul însuşi de dialog online.
Disputele aprinse sunt frecvente şi naturale, dar diferite sisteme le tratează în mod diferit. Contează
atât normele culturale cât şi cele tehnologice.
In Usenet, de exemplu, multe programe de citit ştiri (de acces la grupuri tematice) includ o facilitate
cunoscut sub numele „killfile,” care permite utilizatorului să evite mesajele unui participant anume
sau cele pe o anumită temă. Procedeul este numit uneori şi „the bozo filter.” Asta protejează
utilizatorul care este destul de avansat, de comentarii neplăcute, dar nu are nimic de-a-face cu sursa
certurilor.
Desigur că cenzura ar putea fi o soluţie. Pentru mulţi dintre noi pare şi naturală şi unica soluţie.
Există, însă şi în Internet, o frumoasă tradiţie de respect a cuvântului liber. De aceea pare
inaceptabilă cenzura unor mesaje publice sau penalizarea unor contribuţii pentru un conţinut mai
ofensiv.
Unele sisteme folosesc norme culturale, în locul celor software, pentru a trata conflictele verbale.
Procedee ce ţin mai mult de o comportare civilizată decât de cenzură. Spre exemplu WELL (Whole
Earth ‘Lectronic Link) este un sistem online de conferinţe, relativ mic, aflat în zona San Francisco
Bay. In WELL, participanţii care au intrat în conflict sunt încurajaţi să mute discuţia în afara zonei
publice, pe e-mail. Incurajarea vine nu numai de la gazda conferinţei ci şi de la ceilalţi participanţi.
Este o componentă a comportamentului şi nu un element tehnologic.
Se pare că gazdele WELL sunt voluntari care favorizează discuţiile pe un subiect particular. Chiar
dacă ei au puterea de a cenzura mesajele individuale, acest prerogativ este foarte rar folosit şi numai
ca ultimă soluţie, căci s-a constatat că soluţionarea disputelor, prin scoaterea lor din dezbaterea
publică, este o metodă superioară de rezolvare pe termen lung. WELL s-a dezvoltat ca o comunitate
mică şi izolată (în cadrul reţelei), iar şansa elaborării unor norme proprii de comportament provine,
în parte, de la sistemul mai vechi, numit „The Farm,” o largă mişcare de succes din perioada
1960-1970 iniţiată de STEPHEN GASKIN.
Aşa se explică faptul că în WELL sunt conversaţii de un nivel calitativ foarte înalt.
Stim încă destul de puţin despre avantajele conversaţiei online. Dar există numeroase grupe de
studiu în domeniul psihologiei şi pedagogiei, a comunicaţiei. Au început să fie serios utilizate
posibilităţile reţelei în domeniul educaţiei la distanţă. Problemele comportamentului social se regăsesc în reţea, utilizatorii fiind pur şi simplu persoane ce pot folosi accesul în Internet.
Observaţii similare celor de mai sus, privind grupurile Usenet se pot face şi relativ la listele de
discuţii tematice (Internet şi Bitnet). La acestea din urmă, varianta moderată, în prezenţa unui
moderator de succes, câştigă teren şi demonstrează serioase valenţe instructiv- educative<6>.
Instrumentele software denumite ‘listserv’ rezolvă automat, în configuraţii modeste, problemele
unor liste de sute de participanţi. Mai mult, un acelaşi listserver poate servi mai multe liste pe
diferite teme, menţinând o evidenţă strictă a abonaţilor fiecărei liste. Ca un exemplu local, în
reţeaua PC-Net funcţionează 11 liste (grupuri) de discuţii pe teme privind reţeaua, sisteme de
operare, viruşi de calculator, etc.<7>.
Apar probleme uneori din cauza formatului pueril, din cauza structurii simpliste a mediului
dezbaterilor. Mulţimea de mesaje noi, nediferenţiate dispuse în cele 80 coloane de text ASCII le
creează unora un fel de transă hipnotică<8>. Aceasta în comparaţie cu mulţimea de tipuri de literă,
cu diferitele modele, imagini şi desene de pe pagina imprimată. Este normal că paginile Web se
bucură de mai mare atenţie. Cu un navigator Web ce are şi posibilităţi grafice ecranul calculatorului
arată cu totul altfel decât sub mailer-ul din UNIX, sau alt utilitar similar.
Totuşi există încă reţineri privind citirea unui text pe ecranul calculatorului, multe legate de tradiţia
cărţii tipărite, de obişnuinţa paginii de hârtie (tactil şi vizual). Să nu uităm că a fost nevoie de un
secol dela apariţia tiparului cu litere mobile, pâna la cartea modernă ( tiparul modern, instrumentele
soft de tehnoredactare – paginarea, tabla de materii, indexul de nume, toate contribuie la forma
actuală a cărţii). Mediul electronic de difuzare a informaţiilor are mai puţin de 20 de ani de la
apariţie.
Invenţiile importante apar încet, dar se împrăştie rapid. Au trecut mai puţin de 4 ani de la apariţia
World Wide Web, de exemplu, dar publicaţiile Web devin un concurent tot mai serios nu numai
pentru cele e-mail, dar şi pentru revistele tradiţionale<9>. Caracterul public al acestora, una din
marile calităţi, înseamnă şi că sunt elaborate de voluntari<10>. (ca şi instrumentele software ce
permit diseminarea informaţiei audio şi video în reţea). Prima publicaţie Web (HTML) de la noi din
ţară este, probabil, Agora OnLine<11>, cu toate că mai multe ziare şi reviste au început să
folosească şi publicitatea în reţea<12>.
Există câteva cerinţe care privesc încurajarea elaborării de noi produse software. Asta cere o piaţă
liberă competitivă la toate nivelele pentru a servi cererile crescânde ale utilizatorilor de servicii ale
reţelei. Asta impune o reţea matură tehnologic, capabilă să suporte şi să susţină aceste servicii.
Trebuie să existe şi populaţia de utilizatori- consumatori, actuali sau potenţiali, interesaţi în a plăti
pentru aplicaţii mai performante – nu numai utilizatorii avansaţi (studenţi şi cercetători), deşi aceştia
rămân beneficiarii de bază, fără a susţine financiar producţia soft.
Există multe tipuri de noi aplicaţii. Poşta electronică (E-mail) este suprasolicitată deoarece nu există
o alternativă reală până acum. Sunt necesare instrumente şi modalităţi noi pentru lucrul în
colaborare. Conferinţele dezbatere (computer conferencing), aşa cum rezultă, pot fi suficiente
pentru discuţii şi controverse. Dar prin definiţie nu pot favoriza şi susţine suficient munca în
colaborare, în sensul de a permite rapid decizii eficiente (de grup), ilustrarea procesului decizional.
Incercarea de a face să funcţioneze o organizaţie printr-o listă de distribuţie este cu totul altceva
decât încercarea de a purta o discuţie. Pentru discuţii unu-la- unu există, în afara comunicaţiei
e-mail şi instrumente on-line, chiar dacă sunt mai puţin agreate/recomandate de administratorii
reţelelor. E vorba de serviciile Talk şi, mai nou, IPHONE, care permit o conversaţie apropiată de
cea telefonică. In schimb IRC (Internet Relay Chat) extinde discuţia la 3 sau mai mulţi parteneri de
discuţie, tot în cadru on-line (interactiv).
Reţelele de calculatoare pot să dea deplinul lor potenţial ca mediu inovator de comunicaţie doar
într-un context ce încurajează exprimarea liberă şi deschisă. In unele ţări, principiile legale ale libertăţii cuvântului asigură libertatea de exprimare în mediile
tradiţionale precum presa tipărită. Dar pe măsură ce se trece la noile medii electronice şi se
depăşesc frontierele internaţionale, astfel de protecţii legale îşi pierd aplicabilitatea. Nu există o
autoritate internaţională legală care să protejeze libera exprimare în Internet. Articolul 19 al
Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului proclamă protecţia liberei exprimări în toate mediile,
dar declaraţia este încă departe de a se impune.
Dacă luăm în serios ideia unui forum electronic online, avem de a face cu problema accesului. Dacă
vor avea acces la acest sistem de comunicaţie doar persoanele bine educate, influente, elita
tehno-literară, nu va fi suficient pentru a reprezenta toate punctele de vedere.
Este nevoie de o infrastructură mai bună (autostrada informaţională). Dacă se trece de la varianta
rapidă a Internet la cea şi mai puternică a reţelei naţionale de cercetare şi învăţământ (National
Research and Education Network), trebuie văzut cum se reflectă puterea acestui nou mediu în casa
fiecărui utilizator. Rămâne mereu deschisă problema ultimului kilometru (reţelele telefonice devin
treptat tot mai moderne, bazate pe centrale digital, cu sisteme cu fibră optică, cu excepţia legăturii
de acasă la centrala cea mai apropiată). In cazul nostru, e vorba nu doar de legătura aceasta finală ci
de întreaga reţea telefonică, săracă, zgomotoasă şi lentă. In multe institute şi facultăţi dificultatea
conectării la Internet rezidă în lipsa unor posturi telefonice. Soluţiile bazate pe comunicaţia radio şi
pe conexiunile prin satelit fiind mult mai scumpe şi mai complicate ca instalaţie.
Reţelele de calculatoare se extind în toată lumea. Incet-încet şi la noi. Trebuie să avem grije de
impactul pe care-l vor avea, de rolul acestora în educaţia civică şi în ameliorarea societăţii, dar şi de
pericolele pe care le pot declanşa. Pentru că adesea această extindere este însoţită de reacţii adverse
datorate lipsei de profesionalism a utilizatorilor sau chiar ignoranţei<13>. Iar lipsa de încredere
conduce adesea la o creştere a birocraţiei şi la o utilizare defectuoasă<14>, care la rându-i duce la
căderi şi alimentează neîncrederea. Din fericire există destui optimişti care cred în potenţialul
reţelelor în promovarea valorilor democratice şi a societăţii deschise.
Desigur că este necesar să se elaboreze reguli la nivel naţional şi internaţional care să ajute la
atingerea potenţialului reţelelor de calculatoare, pentru societate ca un întreg. In timp televiziunea a
fost recunoscută ca un vast consumator de timp şi un periculos instrument de manipulare a opiniei
publice, dar a fost prea târziu pentru a mai schimba ceva. Singura soluţie, nu doar în televiziune, a
fost creşterea şi diversificarea ofertei informative. In ce priveşte reţeaua de calculatoare, prin
caracterul său interactiv, ni se impune dintru început o selecţie dură şi o participare activă (cel puţin
prin alegere). Informaţia difuzată prin reţea este prea puţin protejată legal, după cum abuzurile
posibile în reţea nu sunt suficient definite şi sancţionate. Intrarea în trâmbiţata societate
informaţională impune şi un efort legislativ, alături de cel tehnologic şi educaţional.
John Quarterman (Matrix), invitat la ROSE’95, a scris un material foarte interesant despre situaţia
accesului la Internet în România, dovedind o bună intuiţie şi un fin spirit de observaţie <15>. Sunt
prezentate acolo şi etapele evoluţiei reţelelor de la noi şi conferinţele ROSE şi impresii din
Bucureşti. Discutând numărul surprinzător de mare de licee din România cu acces în reţea, J.
Quarterman încheie cu următoarea notă de optimism la care ne asociem:
„This early familiarity with networking will cause graduates to ask for Internet connections when
they reach university or industry, or for that matter, in their homes. This interesting development is
mostly thanks to the Soros Foundation in Romania. Perhaps the government (perhaps even assisted
by foreign governments) will pick up the ball that George Soros has tossed them.”

Note
1. T. Chebeleu <chebeleu@ns.ici.ac.ro>, Guvernul României <http://www.guv.ro>
2. Majoritatea publicaţiilor electronice, dar şi multe reviste de calculatoare au condamnat
această intenţie, publicând şi dezbaterile din Senatul S.U.A. şi părerile unor specialişti. Un rol special şi argumentaţia cea mai competentă au avut-o specialiştii de la Fundaţia
Frontierelor Electronice (EFF). De la o Universitate din Africa de Sud a pornit ideea unui
protest sincronizat sub formă de mesaje e-mail, mesaje care au blocat pe mai multe zile
serverul de la Casa Albă.
3. By a unanimous vote of 3-0 the United States Court of Appeals ruled that the
Communications Decency Act — the act which outlawed the use of the Internet to distribute
„indecent” material — is unconstitutional. According to Judge Sloviter, „[t]he CDA is
patently a government-imposed content-based restriction on speech, and the speech at issue,
whether denominated ‘indecent’ or ‘patently offensive,’ is entitled to constitutional
protection.” The Court went on to say that, „the evidence and our Findings of Fact based
thereon show that Internet communication, while unique, is more akin to telephone
communication, at issue in Sable, than to broadcasting, at issue in Pacifica, because, as
with the telephone, an Internet user must act affirmatively and deliberately to retrieve
specific information online.”
4. Aşa s-a întâmplat în 1995 cu grupul de dezbatere pe tema ‘Cold Fusion’, unde discuţiile au
degenerat atât încât, în cele din urmă, s-a decis sistarea – desfiinţarea grupului.
5. Se întâlnesc adesea comentarii despre nivelul scăzut al discuţiilor din grupul
soc.culture.romanian (s.c.r.), despre frecvenţa unor intervenţii suburbane (foarte recent, un
participant pe lista Net-misc sfătuia lumea să evite grupul s.c.r). Ca şi în societate, după
câteva experienţe şocante, putem învăţa care sunt cei care excelează preferând vulgarităţile,
identificându-i fie după adresă fie după primele cuvinte, pentru că adeseori găsesc chiar
soluţii de a- şi ascunde identitatea. Spre deosebire de o discuţie de grup, unde vociferările
unuia pot acoperi sonor argumentaţiile celorlalţi, mesajele Usenet apar independente şi deci
nepoluate. Prestaţia suburbană a unuia poate influenţa perceperea celorlalţi în cadrul unei
dezbateri televizate, dar nu într-o dezbatere pe Internet sau Usenet la care fiecare participă
independent şi voluntar, de la calculatorul propriu. Avem libertatea de a alege şi a citi doar
ceea ce dorim, ca, eventual să constatăm participarea unui număr incomparabil mai mare de
persoane decente şi responsabile, cu care putem comunica.
6. Menţionez, ca o invitaţie, doar listele Acc-Mail, privind accesul la Internet prin e-mail,
<acc-mail@ > şi Net-Misc – discuţiile pe româneşte despre Internet <Net- misc@pcnet.ro>
7. Informaţii la <listserv@pcnet.ro> cu Subject: Lists.
8. Sigur că asta depinde şi de interfaţa cu utilizatorul, de programul de citire folosit, dar şi de
modul în care participanţii la dezbatere îşi redactează mesajele.
9. Inţelegând acest lucru marile edituri au început să difuzeze ediţii electronice ale revistelor
importante. Au apărut şi publicaţii on-line, de exemplu JUCS, ce concurează serios revistele
tradiţionale de prestigiu, având printre alte atuuri: viteza de publicare-diseminare, avantajele
sistemului Hyper-text în legăturile cu alte lucrări sau versiuni, lipsa restricţiilor
dimensionale, costurile reduse şi economia de hârtie, accesul simplu şi rapid din partea
cititorilor.
Primele pagini Web despre România au fost realizate şi sunt în continuare menţinute de
studentul Octavian Ureche la Politehnica din Montreal (România Virtuală
<http://www.info.polymtl.ca/Romania>, între puţinele lucrări HTML premiate în 1995
pentru excelenţă). Vezi şi D.Rădoiu ‘HTML – Publicaţii Web’, Comp.Press Agora, 1996.
Lista resurselor româneşti Web cuprinsă în această carte este actualizată permanent de autor
pe Agora OnLine (www.agora.ro), in 3 luni de zile numărul de centre Web din ţară a crescut
de 10 ori.
10. In cadrul centrului de presă CPA din Tg.Mureş, pe lângă revistele deja bine cunoscute la noi
(PC – Report şi BYTE). Incercaţi la http://www.agora.ro
11. Evenimentul Zilei, România Liberă, Ziua, România Literară şi Academia Catavencu. Pentru
aceasta din urmă puteţi încerca, cu Netscape (de exemplu) http://www.vsat.ro/Catavencu sau
prin e-mail catavencu@tag.vsat.ro 12. Cozile de la casele de bilete din gara Basarab, în zilele când s-au introdus calculatoarele,
din lipsa personalului instruit şi mai ales din cauza imprimantelor lente şi a unor temporizări
ce fuseseră introduse în program pentru a ajuta operatoarele pe perioada de testare, au
provocat multe proteste împotriva calculatoarelor, nu împotriva organizării serviciului de
eliberarea biletelor.
13. Adesea se confundă poşta electronică cu fax-ul, atribuindu-i costurile ocazionate de acesta,
dar imputându-i, în comparaţia cu fax-ul, lipsa confirmării de primire şi nesiguranţa datorată
reţelei telefonice. Sunt prea multe cazurile în care, sub motivaţia costurilor, se impun
aprobări din partea direcţiunii pentru trimiterea unui mesaj e-mail.
14. John S. Quarterman ” ROSE 95, Bucharest „, jsq@mids.org, Matrix News, 5 ( 11 ),
November 1995, mids@mids.org, http://www.mids.org
15. Articolul lui Mitch Kapor „Living in Cyberspace” apare ca prefaţă la Big Dummy Guide, pe
CD-ul realizat de NLUUG în 1993.
Bibliografie
1. M. Jalobeanu „Accesul la Internet prin e-mail: Ghidul Dr.Bob de acces off line la Internet”
(romanian version of the Bob Rankin ‘Accessing the Internet by email’ guide), PC-Report
32, May 1965, 65-78 , available also by request to BobRankin@mhv.net with Subject:
accmail.ro , or by anonymous ftp at sites: zeus.ubbcluj.ro as /pub/txt/Internet-by-email
ftp.pcnet.ro as /pub/docs/accmail.ro
2. M. Jalobeanu „Internet – informare si instruire”, Ed. ProMedia Plus Cluj 1995, 424pp., ISBN
973-96862-8-1
3. M. Jalobeanu „Acces in Internet – email & ftp”, PC-software series 3, Ed. ProMedia Plus
Cluj 1996, 256pp., ISBN 973-97377-2-2
4. M. Jalobeanu „A Network Communication Project in a Research Institute of Physics”,
ROSE’94 Bucharest 3-5 November 1994, Proceedings The 2nd Romanian Conference on
Open Systems, 77-83
5. M. Jalobeanu „The local Internet access”, ‘3rd Balkan Conference on Operational Research’,
1995, Thessaloniki, Grecia, Abstract p.57 (The Proceedings is in print)
6. M. Jalobeanu „The Internet’s social impact” – ROSE’95 Proceedings pg. 33-39, Bucharest,
1995
7. C. Calude & M. Jalobeanu – ” JUCS: The Journal for Universal Computer Science: a New
Publication in Cyberspace”, ROSE’94 Proceedings pg. 84-92 Bucharest 1994
8. M. Jalobeanu and C. Calude: „JUCS, a new publication in cyberspace”, Automation,
Computers, Applied Mathematics 3, 2, 1994, pg. 48-54