Linux în educaţie, în Romania

Prof. dr. Mihai Jalobeanu- U.B.B. Cluj

Unii ştiu că sistemul de operare UNIX a fost dezvoltat în paralel cu apariţia Internetului şi a contribuit esenţial la aceasta. Relaţia dintre OPEN Source – Free Software Foundation – licenţa generala GNU şi UNIX, poate ceva mai puţin cunoscută, s-ar putea reduce, simplist, la un singur nume, cel al lui Richard Stallman.
Mai puţini ştiu ca, la începutul anilor ‘70, între puţinele echipe ce lucrau la elaborarea Unix-ului au fost şi unele din Bucureşti şi Cluj…
Google raporteaza acum peste 9 mii de documente care includ cuvintele GNU+history+Stallman. Stim că Stallman a anunţat proiectul GNU încă în 1983, iar al sau “GNU’s Not Unix” cu documentul “GNU Manifesto” a fost tradus în numeroase limbi, pregătind terenul apariţiei unui sistem public de tip Unix, sistem care a prins viaţă cu adevarat doar odată cu nucleul realizat de Linus Torvald.
Combinaţia dintre nucleul scris de Linus şi ansamblul componentelor GNU deja pregatite, acesta a devenit sistemul de operare Linux (Linux-based GNU system), la realizarea căruia au colaborat sute de specialişti, sistem de operare folosit acum de sute de mii de utilizatori, prin distribuţiile Slackware, Debian, RedHat, Suse, Caldera, Alexandria, TurboLinux, etc.
Remarcabil mi se pare că licenţa generală publică GNU apare înregistrată ca marcă (copyright) încă din 1989. Promovarea soft-ului public şi mai ales distribuţia / accesul la sursele programelor, dezvoltarea acestora în echipe internaţionale prin cooperarea în Internet, toate acestea au însemnat o adevarată revoluţie în informatica, la fel de mare ca şi apariţia calculatoarelor personale. În izolarea de dinainte de 1990 nu ştiam nimic despre asta, nici despre raspândirea sistemelor Unix în universităţi şi institute de cercetare. Despre apariţia şi devoltarea Linuxului s-a vorbit ceva mai mult pe la noi, deşi nu întotdeuna în cunoştinţa de cauză.
Dacă până prin ‘92, ‘93, sistemele de tip UNIX, folosite cu precădere în mediile academice, rulau pe calculatoare mai pretenţioase decât PC-urile vremii (staţii SUN, platforme SG, aşa zisele mainframe-uri…), iar calculatoarele personale se dezvoltau vertiginos alături de produsele MicroSoft, pătrunderea Unix-ului în lumea calculatoarelor personale, mai ales prin apariţia Linux, a însemnat o lovitură destul de grea dată comerţului cu programe de PC. Reacţia a apărut, inevitabil, în forma unei contra-reclame, cu comentarii despre lipsa de aplicaţii din Linux, despre dificultăţile de instalare, sau despre spaţiul necesar pe disc. Poveşti ce se mai întâlnesc si astăzi, destul de des. Dar nu odată au fost şi atacuri mai dure, unele menţionate în Humorix Oracle, revistă scoasă de James Baughn şi la care a cooperat adesea si Nick Sandru. Vezi spre exemplu: http://i-want-a-website.com/about-linux/ .
Chiar înainte de lansarea Linuxului, au existat câteva implementări comerciale de tip Unix pentru PC-uri, din care au mai rămas BSD şi System V.
Tot înainte de lansarea Linuxului, mai înainte şi de a se obţine autorizarea accesului la Internet la noi în ţară, a fost iniţiat şi lansat, de Marius Hancu, din Canada, programul „Free Unix for Romania”. Câteva sute de tineri, studenţi, doctoranzi, cercetători, de prin universităţile din SUA şi Canada, români plecaţi înainte sau după 1989, au răspuns apelului lansat prin Internet şi au participat, după propriile puteri, în acest program, creind puncte de informare cu documentaţie şi programe, în mai toate universităţile din ţară. Au fost expediate zeci de pachete cu documentaţie, mii de dischete cu surse – programe publice şi aplicaţii, care au facut posibilă şi încropirea primelor servere şi routere din ţară, dar mai ales predarea primelor cursuri despre sistemele de operare de tip Unix.
Eram, pe atunci, la un stagiu la CWI la Amsterdam, în 1993. Deja din Cluj, pregătindu-mi plecarea, cu dificultăţile de atunci, reuşisem să folosesc poşta electronică, comunicând, nu doar cu echipa de la institutul de Matematică şi Informatica, la care am ajuns mai apoi, ci şi cu Marius Hancu care, din Montreal, nu precupeţea nimic pentru a face ca documentaţia ajunsă în ţară să fie cunoscută şi disponibilă tuturor celor interesaţi. La Amsterdam, primul sistem de operare de tip Unix pe care l-am preluat, desigur tot cu sprijinul lui Marius Hancu, a fost un BSD. Dar foarte curând a apărut o prima versiune a Linux, numită Slackware, realizată şi distribuită de studentul (pe atunci) Patrick Volkerdingvolkerdi@slackware.com. Tocmai s-au implinit 10 ani de atunci, de la lansarea primei „distribuţii Linux Slackware”. Mai înainte de a isprăvi eu cu preluarea şi de a încerca instalarea, a apărut disponibilă a doua, apoi a treia versiune. Cu totul, cea mai completă dintre ele, cu care am venit mândru la Cluj, ocupa atunci 36, sau poate chiar 40 de dischete (de 1.2 sau 1.44). Oare era versiunea 0.98 sau 1.02 ?. Pachetul nu includea încă drivere pentru multitudinea de configuraţii hard de pe piaţa de PC-uri, şi nu am reuşit să-l instalez pe un IBM PS-2 (căpătat ca donaţie de la CWI), dar rula binişor şi pe un 386 cu doar 2MB RAM.
Nu cred că a fost cineva care, la vremea respectivă, să nu fie uimit de viteza cu care rula Linux-ul faţa de MS-Dos şi Windows 3.1.
Pe de altă parte, programul Free Unix for Romania a constituit, la vremea respectivă (în 2-3 ani de activitate intensă), un model de cooperare pentru mai multe naţiuni, a condus la un interes remarcabil din partea comunităţii ‘calculatoriştilor’ din lume, interes evidenţiat la conferinţele ROSE, începând tot din 1993, când la Cluj au venit şi Jeffrey S. Haemer, Phil Zimmerman, iar mai târziu, la Bucureşti şi John Quarterman, Evi Nemeth, Esther Dyson, chiar Linus Torvald… Premiul acordat programului Free Unix for Romania, în 1994, de către Fundaţia Soros pentru o Societate Deschisă, a însemnat un nou val de carţi, dischete şi programe trimise în toate centrele universitare din ţară.
Ar mai fi de spus că, în revista OPEN – Tehnologia informaţiei, lansată în 1994 şi întreruptă, din păcate, prea curând, d-l Eugen Rotariu îi lua un interviu amplu lui Marius Hancu privitor la programul Free Unix for Romania. Au mai scris despre asta d-na Irina Athanasiu la Agora Online şi în PC-Report. Ca rezultat al acestei activităţi, până prin 1996, reţelele academice (cele trei: RNC, PUB şi Soros), erau configurate aproape exclusiv cu platforme Linux. Şi se mişcau bine, acceptabil pentru acel început. Anul 1996, cu tot entuziasmul provocat de schimbarea politică, a însemnat în planul informaticii din ţară nu doar sfârşitul conferinţelor ROSE (care n-au mai putut fi continuate în 1997, ci şi invazia agresivă a MicroSoft. Donaţiile masive de sisteme Windows’95 au provocat o serie de schimbări de optică – de orientare a firmelor de calculatoare şi a furnizorilor de servicii de acces la Internet. Implicit s-a ajuns ca, la o serie de colegii cu profil informatic, din 1998 până în prezent să se predea, în cadrul cursului de sisteme de operare, exclusiv Window’95. Asta, după ce, prin 1994-1996, au existat tabere şcolare, la Eforie, Gălăciuc-Focşani, Bucureşti, unde s-a predat şi învăţat Linux. Instructorii fiind voluntarii Grupului de utilizatori români de Unix (GURU), în frunte cu Adi Rotaru. Paradoxal, în timp ce Linuxul a început să câştige tot mai mult teren în Statele Unite, la noi s-a ajuns la monopolul MicroSoft. Doar recent, modul în care a început să se aplice legea copyright-ului cred că a declanşat din nou interesul pentru Linux.
Conferinţele RILW (Romanian Internet Learning Workshop), pornite din 1997, la Ilieni, dezbatând problemele folosirii Internetului în învăţământ şi in general în instruire, au încercat să promoveze şi o mai bună cunoaştere a sistemelor de operare şi implicit a Linux-ului. Toate reţelele la care s-au făcut demonstraţii în timpul celor 5 ediţii RILW, din 1997 până în 2001, s-au bazat pe servere Linux. Şi întreaga publicitate, paginile Web ale conferinţei (devenite între timp şi şcoală de vară Erasmus) s-au aflat tot pe platforme Linux. Anul 1999 a adus, în plan local, pentru această scurtă istorie a Linux din Romania, coagularea dorinţei de a traduce documentaţia, apariţia unor liste de dezbateri active pe acest subiect (RLUG, www.rlug.ro), chiar apariţia proiectului de realizare a unei versiuni româneşti de Linux, dar şi proiectul ambiţios de traducere în română a cărţii electronice „OPEN Sources – Voci ale revoluţiei”. Tot din 1999, a 3-a ediţie a RILW, la Cluj, a devenit Conferinţă internaţională şi Scoală de vară cu finanţare printr-un proiect Erasmus. Ca o continuare firească, anul 2000 a însemnat discutarea proiectului RILW la conferinţa internaţională SITTE (Society for Information Technology and Teacher Education) de la San-Diego, în California, dar şi intrarea României în organizaţia mondială Kidlink, odată cu demararea proiectului de Clasă Virtuală, precum şi, în plan personal, primele lecţii de Linux pe care le-am predat prin e-mail. Cu menţiunea că, cel puţin la Universitatea Tehnică din Cluj, lucrările şi lecţiile de UNIX – Linux au fost accesibile pe Web încă din anul universitar 1997-1998.